8 factori care iti afecteaza masurarea tensiunii arteriale

Ai observat ca tensiunea ta arteriala este mai mare (sau mai mica) decat in mod obisnuit? In acest articol iti aratam care ar putea fi cauzele pentru care observi aceste modificari.
1. Pozitia pe care o ai in momentul masuratorii

Daca stai incorect sau daca picioarele iti atarna, de exemplu, acest lucru iti poate afecta valorile indicate de tensiometru, deoarece presiunea arteriala este diferita atunci cand stai in picioare, comparativ cu momentele in care stai jos.

Pozitia corecta pentru masurarea tensiunii arteriale este sa stai asezat(a) pe un scaun, cu spatele drept si lipit de spatar si cu picioarele bine fixate in podea (nu ai voie sa stai picior peste picior).

2. Modul in care iti tii bratul in timpul masuratorii

Daca bratul tau nu este sustinut, atunci e posibil ca valoarea tensiunii tale arteriale se fie una gresita. Bratul tau ar trebui sa stea drept, asezat pe o masa sau sa fie sprijinit de persoana care iti ia tensiunea. Bratul nu ar trebui sa atarne in aer, spun specialistii. Daca bratul este prea sus sau prea jos, acest factor poate afecta modul in care inima ta rtebuie sa pompeze sangele, lucru care iti afecteaza, la randul sau, tensiunea arteriala.

3. Faptul ca nu ai mers la baie inainte

Specialistii te sfatuiesc sa iti golesti vezica urinara chiar inainte de masurarea tensiunii arteriale. O vezica urinara plina ar putea sa iti cresca tensiunea arteriala, iar valorile ei nu ar fi tocmai corecte din acest motiv.

4. Fumatul

Fumatul nu este niciodata prieten cu tensiunea ta arteriala, mai ales inainte de vizita la cabinetul medicului tau. Fumatul iti poate creste valorile tensiunii arteriale, deoarece acest obicei cauzeaza spasme in artere.

5. Cina pe care ai luat-o cu o seara inainte

Faptul ca ai mancat o masa sarata in ziua sau in seara de dinaintea vizitei la cabinetul medicului poate duce, temporar, la valori mai ridicate ale tensiunii arteriale. Ar trebui sa fii atent la ceea ce mananci in ziua in care mergi la medic. Adopta o dieta echilibrata si sanatoasa, care contine din belsug cereale integrale, proteine slabe si fructe si legume.

6. Manseta tensiometrului

Cand vine corba de manseta, stii ca aceasta trebuie sa ti se potriveasca perfect pe brat. Daca este prea larga, ai putea obtine valori care sunt in mod fals mai mici. Daca manseta este prea stransa pe brat, valorile tale ar putea fi in mod gresit prea mari. Asa ca fii foarte atent la aceste aspecte. Daca manseta ti se pare prea stramta inainte de a fi umflata, vei stii cu siguranta ca este prea stransa.

7. Gradul de hidratare al corpului

Deshidratarea poate sa iti scada tensiunea arteriala, asa ca fii cu bagare de seama si asigura-te ca bei suficiente lichide in ziua de dinainte si chiar si in ziua in care mergi la cabinetul medicului tau. Este important ca medicul tau sa obtina valorile corecte ale tensiunii tale arteriale, astfel incat sa nu o trateze in exces, dar nici sa o trateze prea putin.

8. Discutiile marunte

Nu trebuie sa fii nepoliticos, dar daca persoana care iti masoara tensiunea arteriala incearca sa discute cu tine, roag-o in mod politicos sa astepte pana putin si spune-i ca veti vorbi dupa ce iti masoara tensiunea. Vorbitul iti poate creste tensiunea arteriala, asa ca cel mai bine ar fi sa te relaxezi si sa nu vorbesti in timpul masuratorii.

1 singura lingurita va scapa de mai mult de 9 kilograme de deseuri (fecale) si va curata abdomenul

Deși este adevărat, constipatia este unul dintre relele care au afectat cel mai mult oamenii de-a lungul vieții lor, există chiar și unii copii care suferă și de această problemă, care devine destul de îngrijorătoare.

Realitatea este că atunci când suferiți de constipație, este o senzație de durere și greutate în stomac, care este asociată cu numărul de fecale pe care le-am acumulat în stomac, ceea ce nu este foarte sănătos.

Există multe alternative care ne ajută să tratăm această problemă, fie prin luarea unor medicamente, fie prin cele mai recente remedii naturale, cu toate acestea nu toată munca noastră.

Dar astăzi vă aducem un remediu spectaculos, care vă va ajuta să eliminați toate scaunele pe care le-ați acumulat în intestine, pentru a vă putea continua viața cu mult mai multă liniște.

Fecalele, în general, se acumulează în colon, organul care se ocupă pentru a facilita procesul de digestie, așa că depinde de corpul nostru să funcționeze în mod optim în ceea ce privește sistemul digestiv pe care îl vorbim.

Atunci când colonul este murdar, observăm unele simptome cum ar fi oboseală, respirație urâtă, dureri de cap, constipație, inflamare a abdomenului, sistem imunitar slab, dureri de stomac, lipsă de apetit, diaree, greață și amețeli.

Deși nu credeți, colonul trebuie să fie îngrijit și curățat din timp în timp, așa că am adus această rețetă care a funcționat pentru mulți și are capacitatea de a elimina eficient fecalele și fără a cheltui prea mult în laxativele farmacie, deoarece este complet natural.

Nu mai așteptați și goliți-vă stomacul de scaunele pe care l-ați prins în colon ,în mod natural.

Ingrediente:
-2 linguri de gel de aloe vera; -1 lămâie; -1 L de apă; -Miere (opțional).

Metoda de preparare:
1. Stoarceti o lamaie si sucul puneti-l intr-un recipient.

2. Deschideți tulpina aloe vera și cu ajutorul unei linguri si extrageți 2 linguri de gel de aloe vera.

3. Adăugați aloe vera la blender și lamaie și 2 pahare de apă.

4. Amestecați-l cu apa rămasă și asta este.

5. Dacă nu vă place gustul, îl puteți îndulcii cu 1 linguriță de miere.

MOD DE UTILIZARE: Luați acest remediu pe stomacul gol și mâncați după 30 de minute și beți un alt pahar la 30 de minute după fiecare dintre următoarele mese.

Acum că știți această rețetă, puneți-o în practică și profitați de avantajele acesteia.

 

Mare atentie, nu trebuie sa ignorati semnalele trimise de corp: Ce iti transmite organismul atunci cand ai dureri lombare?

Durerile lombare sunt printre cele mai comune dureri cu care adultii au de-a face. Acestea pot aparea si pentru ca organismul incearca sa iti transmita ca faci ceva gresit.

Atunci cand resimti durere, organismul iti spune ca ceva este in neregula. Daca nu exista motive evidente pentru durerea ta de spate, cum ar fi un accident sau ridicarea unor greutati, este posibil ca durerea sa fie un semnal de alarma pentru ca tu sa intelegi ca faci ceva gresit.

Iata care sunt mesajele pe care ti le poate transmite durerea lombara:

Te expui la stres intens – stresul te face sa iti incordezi musculatura spatelui, iar anxietatea poate chiar sa cauzeze spasme la nivel lombar. Mai mult decat atat, daca anxietatea s-a instalat deja, durerile lombare pot fi intensificate de gandurile negre.

Suferi de depresie – potrivit specialistilor, depresia poate cauza o serie de simptome fizice, printre care si durerile in zona lombara. Cere ajutorul unui specialist, fie psiholog, fie psihiatru, daca alaturi de durerile lombare observi aparitia unor simptome precum: tristete accentuata, apatie, insomnii, lipsa apetitului.

Nu adopti o postura corecta – daca petreci multe ore pe scaunul de la birou si nu adopti postura corecta, atunci nu e de mirare ca apar durerile in zona lombara. O postura incorecta a coloanei vertebrale va pune presiune crescuta pe discurile intervertebrale, precum si pe ligamente si articulatii. Pentru a evita acest lucru, incearca sa stai corect pe scaun, dar si sa te ridici din ora in ora, pentru a face putina miscare.

Exista probleme cu alte grupe musculare din organism – totul este interconectat in organism, iar durerea lombara poate fi cauzata de probleme cu musculatura abdominala sau cu cea a picioarelor. Atunci cand exista probleme cu unele grupe musculare din corp, e posibil ca musculatura lombara sa fie suprasolicitata pentru a compensa neajunsurile provocate de problemele existente in alte zone. Un medic ortoped sau un kinetoterapeut va reusi sa identifice cauza durerilor lombare.

Faci prea putina miscare – un stil de viata sedentar poate fi cauza durerilor tale lombare. Organismul iti poate spune, prin aceste dureri, ca e cazul sa faci mai multa miscare. Cu cat practici mai mult sport, cu atat mai flexibila va fi coloana vertebrala si mai puternica musculatura lombara care o sustine pe aceasta.

Ti-ai schimbat rutina fizica – durerile de spate joase pot aparea si ca urmare a unor modificari la nivelul rutinei zilnice. De pilda, daca ai un stil de viata sedentar si incepi, brusc, sa practici sport intens, e posibil ca spatele sa te doara la inceput, muschii lombari fiind suprasolicitati in prima faza.

Imbatranesti – pe masura ce inaintezi in varsta, durerile lombare pot aparea si se pot intensifica. Asadar, e posibil ca aparitia acestor dureri sa fie asociata cu trecerea anilor.

Durerile lombare pot fi vindecate sau ameliorate, de aceea este bine sa apelezi la un specialist imediat ce ai de-a face cu aceste dureri. Fizioterapia, kinetoterapia si adoptarea unui stil de viata activ te vor ajuta sa vindeci si sa previi durerile lombare.

 

5 afecțiuni care afectează cel mai des femeile și cum le recunoști

Unele afecțiuni apar pe nepusă masă, iar simptomele lor le pot face, adeseori, greu de diagnosticat. De ce unele boli sunt mai comune în cazul femeilor este încă un mister care nu a fost dezlegat în totalitate de medici.

Însă dacă știi care sunt simptomele care ar trebui să te alarmeze și dacă nu amâni controalele medicale anuale, șansele să descoperi la timp o afecțiune sunt mai mari. Medicii spun că orice boală diagnosticată din timp este mai ușor de tratat sau mai ușor de ținut sub control, cu ajutorul medicamentației. Iată care sunt afecțiunile pe care le întâlnim mai des la femei decât la bărbați și cum le poți recunoaște la timp:

Gonartroza este o afecțiune înșelătoare, ale cărei simptome pot fi foarte ușor de confundat și de ignorat. Boala apare odată cu înaintarea în vârstă, iar netratarea ei poate avea un impact negativ asupra întregului organism.

Gonartroza apare de două ori mai frecvent la femei decât la bărbați, iar persoanele care au luat rapid în greutate sunt cu atât mai expuse riscurilor. După cum vezi, însă, diagnosticarea acestei boli este extrem de importantă, întrucât simptomele sale se înrăutățesc în timp și pot duce la mers șchiopătat, tumefacția genunchiului sau la reducerea dramatică a mobilității.

Scleroza multiplă este o boală degenerativă a sistemului nervos central, care afectează aproximativ 2,3 milioane de oameni din întreaga lume, potrivit National MS Society. Boala este de două ori mai întâlnită la persoanele de sex feminin, iar primele simptome apar între 20 și 40 de ani.

Multe aspecte ale bolii nu sunt cunoscute încă medicilor. O parte dintre medici consideră boala ca fiind în categoria celor autoimune, cu toate că nu a fost descoperit deocamdată niciun antigen (o proteină care stimulează un răspuns al sistemului imunitar) asociat cu scleroza multiplă, motiv pentru care alții sunt reticenți să o numească boală autoimună.

De altfel, nu există încă un leac pentru această afecțiune, însă au fost create tratamente care să amelioreze simptomele și să încetinească evoluția bolii.

Lupus este o boală autoimună cronică, în care sistemul imunitar atacă celulele sănătoase ale organismului, pe care le confundă cu unele străine. Afecțiunea poate cauza leziuni la nivelul pielii, a articulațiilor sau a unor organe, iar cele mai frecvente simptome includ oboseală, dureri de cap, inflamarea articulațiilor, a picioarelor, mâinilor sau ochilor și căderea părului.

Mai mult de 90% dintre persoanele afectate sunt femei, potrivit Lupus Foundation of America, și cu toate că apare încă din tinerețe, multe femei sunt diagnosticate abia după ani de zile.

Cauza apariției afecțiunii nu este cunoscută, iar organele afectate cel mai des de această boală sunt rinichii.

Sindromul oboselii cronice este descris de către Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor drept o „afecțiune complexă și devastatoare”, în care pacienții se simt copleșiți de o stare de oboseală care nu dispare după odihnă. Aceasta apare alături de alte simptome precum durerile musculare, pierderi de memorie sau insomnie, iar pentru cei afectați chiar și activitățile zilnice simple, precum îmbrăcatul sau dușul, devin extrem de dificile.

Femeile sunt de patru ori mai predispuse să fie diagnosticate cu această boală, posibil din cauza eliberării anumitor hormoni feminini în organism sau a chimiei diferite a creierului. Cu toate acestea, nu există încă o cauză clară a apariției bolii și nici factori de risc care să tragă un semnal de alarmă.

Boala celiacă este cauzată de o intoleranță a organismului la gluten. De fiecare dată când o persoană afectată de această boală consumă gluten, se declanșează în organism o reacție imună imediată, care cauzează apariția unor simptome precum tulburări gastrointestinale, dureri abdominale severe sau diaree. Boala afectează în proporție de 60-70% femeile și poate avea un impact negativ și asupra capacității de reproducere.

De multe ori, afecțiunea este diagnosticată corect abia după 10 ani, mai ales dacă intensitatea simptomelor nu este una foarte mare. Persoanele care suferă de această boală trebuie să adopte o dietă fără gluten și să evite alimentele dăunătoare pentru tot restul vieții.

 

E soluția pentru o imunitate de fier – consumați lămâi înghețate ca să eliminați toxinele și paraziții din corp

Încă din antichitate lămâia a arătat că are puteri incredibile de a detoxifica organismul, de a sprijini funcția organelor cu rol de purificare, de a întări sistemul imunitar și a încetini acțiunea radicalilor liberi pentru a preveni dezvoltarea diferitelor boli.

Puțină lume știe însă că cea care conține de până la zece ori mai multe vitamine este coaja lămâii. În plus, pentru a vă bucura de beneficiile acestui fruct trebuie să-l consumați înghețat!

Potrivit ultimelor studii în vigoare, coaja lămâilor are capacitatea de a distruge orice parazit sau vierme prezent în corp, având totodată capacitatea de a stimula eliminarea toxinelor din organism. Lămâia are și un puternic efect antibacterian, reglează tensiunea arterială și nu în ultimul rând combate stresul și depresia.

Condiția esențială este ca lămâia să fie consumată congelată!

Procedura de congelare este extrem de simplă: se spală bine lămâile cu apă și bicarbonat, se clătesc apoi se pun la congelator. După ce îngheață fructul se răzuie și se transformă într-o pudră de lămâie care se consumă în salate, înghețată, supe, sosuri sau cereale si în diverse băuturi.

Atunci când mănânci o felie de lămâie sau bei o limonadă proaspătă, obţii mai mult decât o limbă încreţită şi un gust de acru în gură.

Lămâia este o sursă foarte bogată în compuşi chimici vindecători, care îmbunătăţesc imunitatea, întăresc vasele de sânge, ajută la vindecarea pielii şi chiar la blocarea dezvoltării anumitor celule care pot declanşa apariţia cancerului.

PUTEREA UNEI LĂMÂI

Atunci când eşti răcită, nu subestima rolul vitaminei C – sau sfatul verificat şi încercat de a consuma băuturi cu lămâie. Vitamia C din lămâie reduce nivelul de histamină din organism, substanţă care contribuie la apariţia congestiei nazale şi oculare.

Totodată, vitamina C este un antioxidant puternic care, de asemenea, determină scăderea nivelurilor de molecule instabile care distrug celulele, cunoscute sub numele de radicali liberi şi ajută la protejarea împotriva bolilor de inimă.

Organismul foloseşte vitamina C pentru a îmbunătăţi activitatea celulelor sistemului imunitar şi pentru fabricarea colagenului, substanţa care ajută la dezvoltarea ţesuturilor pentru vindecarea rănilor.

Iată câteva motive care să te îndemne să consumi lămâie:

Scade riscul de apariţie a calculilor renali. Lămâile conţin o mare cantitate de acid citric, substanţă chimică care reduce excreţia de calciu şi ajută la prevenirea formării dureroaselor pietre la rinichi. Doi litri de limonadă zilnic, preparată cu suc proaspăt de lămâie – cât mai puţin zahăr posibil – sunt la fel de eficienţi precum medicamentele tip citrat.

Întăreşte venele! Sucul de lămâie este bogat în bioflavonoidul (un grup de substanţe chimice antioxidante de origine vegetală) numit rutin, care întăreşte pereţii venelor şi ai capilarelor şi reduce durerea – uneori chiar şi apariţia venelor varicoase.

Protejează împotriva cancerului de sân. Limonena este o altă substanţă chimică localizată în coaja de lămâie şi în membrane de culoare albă de sub ea. Experimentele au arătat că această substanţă are o semnificativă acţiune antitumorală. Cercetătorii studiază în present limonena pentru potenţialele ei utilizări în tratamentul cancerului, în special celui mamar.

Este considerat a fi singurul fruct cu pH alcalin care participă în mod eficient la reechilibrarea pH-ului sangvin.

Vindecă acneea! Vitamina C din lămâie ajută pielea să fie strălucitoare şi omoară bacteriile care cauzează acneea.

Scade febra! Când răceala cauzează febra, o cană de suc de la 1-2 lămâi cu apă fierbinte şi miere, consumată la fiecare 2 ore, va ajuta cu siguranţă la scăderea febrei.

Pe lângă cantitatea mare de Vitamina C, lămâia conţine şi alte vitamine benefice, cum ar fi: Vitamina A, Vitamina E, Fier, Cupru, Potasiu, Magneziu sau Vitamina K.

Previne îmbătrânirea! Datorită acestor minerale şi vitamine pe care le conţine, lămâia participă la menţinerea sănătoasă a ţesuturilor din organism, împiedicând procesul de îmbătrânire şi sporind longevitatea.

Datorită fibrelor natural şi substanţelor purificatoare pe care le conţine, lămâia purifică intestinele şi intensifică mişcările de evacuare ale conţinutului intestinal, prevenind şi tratând, astfel, constipaţia.

 

Castraveții Murați sunt mai sănătoși decât crezi – 5 motive pentru care ar trebui să îi consumati cat mai des

Castraveții murați sunt mai sănătoși decât crezi: când e frig afară trebuie să îi mănânci zilnic. De ce este bine să îi consumăm, în special în timpul iernii?

1. Castraveţii muraţi ajută digestia

Castraveţii muraţi stimulează digestia. Sunt o sursă ideală de fibre naturale, care te ajută să digeri mai uşor anumite mâncăruri, mai ales carnea şi mâncarea grasă pe care o consumămmai des iarnă.

2. Castraveţii muraţi previn cancerul de colon

Castraveţii muraţi preparaţi în saramură, nu cei preparaţi în oţet, ţin sub control flora intestinală! Aceştia au proprietăţi nutriţionale foarte vaste şi ne ajută să luptăm împotrivabolilor. Astfel, consumul regulat de castraveţi muraţi previn cancerul de colon.

3. Castraveţii muraţi te ajută să slăbeşti

Include castraveţii muraţi în dietă ta zilnică şi curând vei observă beneficiile lor asupra taliei tale. Castraveţii muraţi nu conţin grăsimi şi au foarte puţine calorii.

4. Castraveţii muraţi îţi întăresc sistemul imunitar

Catravetii muraţi conţin minerale, fier, calciu şi magneziu care îţi ajută corpul să funcţioneze în mod optim. În acelaşi timp, castraveţii muraţi sunt o sursă bogată de vitamina C. Castraveţii muraţi şi legumele murate, în general, pot face minuni pentru organismul tău. Te ajută să lupţi împotriva răcelilor şi infecţiilor respiratorii.

5. Castraveţii muraţi îţi dau energie

Alt beneficiu al castraveţilor muraţi este acela că îţi dau foarte multă energie. Castraveţii muraţi conţin mici cantităţi de vitamina B, această substanţă ajutându–te să transformi alimentele pe care le mănânci în energie necesară funcţionarii corpului.

O porţie de castraveţi muraţi conţine 5% din vitamina B6, acid pantotenic şi riboflavină.

Medicii avertizează: România se va confrunta cu o epidemie care poate provoca moartea a mii de oameni

N-am scăpat încă de epidemia de rujeolă, că România se îndreaptă spre o altă posibilă catastrofă: o epidemie de rubeolă! Boala poate duce rapid la deces sau poate produce tot felul de malformaţii.

Specialiştii americani, veniţi în ţara noastră, transmit că vaccinarea este singura metodă de prevenţie care ar putea evita îmbolnăvirea în masă.

Rujeola: transmitere, simptome, tratament

Confundabilă la prima vedere cu rubeola, rujeola este mult mai gravă decât sora ei mai mică. Denumirea „pojar”, cu care e cunoscută la noi, este descriptivă pentru principalele simptome: febră foarte înaltă, de până la 40,5 grade Celsius, și erupția ca para focului.

La fel ca mai toate bolile copilăriei, rujeola are o origine virală. Virusul care provoacă rujeola este unul de tip ARN, strâns înrudit cu virusurile pestei bovine și al răpciugii canine. Acesta poartă numele de virus rujeolic și face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, din care se trag și virusul urlian (care determină oreionul), cel sincițial respirator (cauză a majorității infecțiilor respiratorii servere) și virusurile parainfluenzae (responsabile de apariția răcelilor).

Cum se răspândește rujeola?

Rujeola se răspândește pe aceleași căi clasice și anume prin intermediul picăturilor de salivă și a secrețiilor nazale pe care persoana infectată le împrăștie în jur în timpul tusei, strănutului, râsului sau vorbirii. Transmiterea indirectă, adică prin contactul cu diferite obiecte contaminate (jucării, mobilier etc.) este rară în cazul rujeolei, însă nu imposibilă. O veste bună în legătură cu virusul rujeolic este că acesta are un timp scurt de supraviețuire (mai puțin de 2 ore) în aer sau pe suprafețe, precum și o sensibilitate deosebită la solvenți organici (soluții de curățare), căldură și ultraviolete.

În schimb, rezistă foarte bine la frig (poate fi conservat ani de zile la -70 grade C). Din aceste motive, virusul este mult mai activ în lunile reci și cu soare puțin. Cu toate acestea, au fost ani în care cele mai cazuri de rujeolă s-au înregistrat în a doua jumătate a primăverii (aprilie-mai).

Rujeola este foarte-foarte contagioasă

Intrarea în contact cu virusul rujeolic duce aproape automat la îmbolnăvire (probabilitatea este de peste 95%, unii specialiști urcând-o spre pragul de 100%). Acest „succes” se datorează mai ales celor 2-4 zile de contagiozitate de dinaintea apariției simptomelor, în care gazda virusului îl distribuie fără ca cineva să bănuiască. Celelalte 5-7 zile de după apariția erupției au o contribuție mai mică la acest copitol, bolnavul fiind, de regulă, izolat la domiciliu în această perioadă.

În ceea ce privește grupul de vârstă cel mai frecvent afectat, ei bine, înainte de introducerea vaccinării antirujeolă la scară națională, acesta era format de copii de până în 8-9 ani, cu vârf de incidență între 2 și 5 ani. Acum situația este în schimbare și mai mai susceptibili de a dezvolta boala par adulții, ca urmare a „epuizării” anticorpilor induși prin vaccinare (mai ales dacă aceasta s-a făcut cu virus mort).

Cum se manifestă rujeola?

Perioada de incubație (intervalul de timp scurs între momentul infectării și momentul apariției primelor simptome) durează între 7 și 18 zile. În general, debutul bolii este brusc și virulent, cu febră ce poate depăși uneori 39 C, la care se adăugă indispoziția, inapentența, durerile de cap, iar la scurt timp și semnele unei infecții respiratorii, incluzând:

– secreții nazale apoase, strănut;

– lăcrimarea abundentă, înroșirea ochilor;

– intoleranță la lumină și umflarea pleoapelor;

– dureri de gât, răgușeală;

– înroșirea și umflarea amigdalelor;

– tuse uscată, supărătoare sau, dimpotrivă productivă

Un bolnav de rujeolă poate contamina până la 20 de persoane

Rujeola – A doua fază a bolii începe după 24-48 de ore de la apariția febrei și e caracterizată de:

– înroșirea intensă a mucoasei bucale, însoțită de mici pete/puncte sângerande (pichete) care fac foarte dificilă alimentarea; această congestie poate afecta întreg tubul digestiv, cauzând vărsături și/sau diaree, iar în unele cazuri chiar și mucoasa genitală (provocând usturimi la urinare);

– limba încărcată, cu depozite albicioase și cu marginile roșii;

– inflamarea ganglionilor, în special a celor de sub bărbie și a celor situați de o parte și de alta a gâtului;

– semnul Koplik, considerat tipic pentru rujeolă: mici pete albicioase având un centru gri-albăstrui, care apar pe mucoasa obrajilor, în dreptul molarilor;

– persistența febrei, cu apariția riscului de convulsii febrile.

Rujeola – În a treia fază a bolii tabloul clinic e completat de:

– accentuarea febrei (39-40,5 C) și a semnelor generale chiar înainte de declanșarea erupției cutanate, după care temperatura scade ușor, ajungând în 2-3 zile la valori normale;

– apariția erupției, reprezentând pete de diferite dimensiuni (mici, cât gămălia unui ac sau mai mari până la 1-3 cm), de culoare roz/roșu, neregulate, ușor ieșite în relief, catifelate la palpare, care dispar la apăsare și au tendința să se unească între ele;

– petele apar de obicei în timpul nopții, mai întâi în spatele urechilor, apoi pe față (în prima zi), pe gât (a doua zi), urmând ca în 2-3 zile să se întindă pe tot corpul; în momentul în care erupția cuprinde membrele, încep să pălească petele de la nivelul feței, ele retrăgându-se în ordinea în care au apărut;

– erupția durează 3-5 zile și poate fi însoțită de o ușoară mâncărime; după dispariție, pielea poate căpăta o tentă maronie, care se atenuează treptat;

Medic pediatru: „Bebeluşii sunt protejaţi de anticorpii de la mamă doar în primele 4-6 luni”

Rujeola – Ce e de făcut?

Se urmăresc simptomele și se iau măsuri generale pentru ușurarea lor. O atenție deosebită trebuie acordată febrei, care așa cum spunem poate atinge cote periculoase. Pentru scăderea temepraturii se folosesc preparatele pe bază de ibuprofen sau paracetamol, în niciun caz aspirină (la copii poate cauza sindrom Reye care poate fi letal). Dacă febra este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu algocalmin, precum și la alte metode de reducere a temperaturii (băi răcite progresiv, împachetări). Dozele și ritmul de administrare se stabilesc întotdeauna de către medic!

Tot medicul poate să prescrie suplimentarea dietei cu Vitamina A, care are un efect benefic asupra evoluției rujeolei, reducând durata acesteia și scăzând riscul de complicații. De asemenea, se impune repausul la pat cu evitarea efortului fizic și hidratarea corespunzătoare (aport crescut de apă, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri).

Copilul trebuie ținut acasă între 7-10 zile, pentru a împiedica răspândirea virusului pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a-l feri de riscul intrării în contact cu alți agenți patogeni (viruși sau bacterii), care poate duce la înrăutățirea stării sale de sănătate. În cazul în care medicul recomandă spitalizarea, n-o refuza, cu atât mai mult dacă vârsta copilului este mică.

Rujeola – Complicațiile sale pot fi severe

În general, rujeola are o evoluție ușoară spre medie. Cu toate acestea, este considerată boala eruptivă care se soldează cu cele mai multe complicații. Vorbim de cele mai multe ori de suprainfectări la nivelul sistemului respirator (angină acută pultacee, laringită, bronșită, bronșiolită, pneumonie, bronhopneumonie), dar și de afectarea inimii (miocardită, pericardită), de conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite sau chiar encefalită (virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos).

O complicație foarte rară (1 caz la 100.000 de infecții) este panencefalita sclerozantă, care apare la câțiva ani (3-7 ani) distanță după infecția cu virusul rujeolic prin persistența acestuia la nivelul sistemului nervos. Boala este foarte gravă (afectează comportamentul, provoacă tulburări de mers, amețeli, deteriorare neurologică și fizică progresivă) și se finalizează de cele mai multe ori cu deces în lunile/anii ce urmează.

NB: Trecerea prin infecție asigură o imunizare durabilă, pentru tot restul vieții, iar singura metodă de prevenire a bolii rămâne vaccinarea.

 

Asa reduci febra in cateva minute, fara sa iei medicamente – metoda este eficienta atat la copii cat si la adulti

Aproape in fiecare an, la sfarsitul toamnei numarul cazurilor de raceala si gripa explodeaza. Desi pentru unii par banale aceste boli nu trebuie ignorate, iar daca febra isi face aparitia deja inseamna ca organismul duce o lupta grea cu microbii.

Exista insa un „truc” simplu si eficient, 100% natural, prin intermediul caruia puteti scapa de aceasta stare nedorita. Merge atat la adulti, cat si la copii si bebelusi. Tot ce trebuie sa faceti este sa spalati un cartof, sa il curatati, sa il radeti dupa care sa il bagati in sosetele pe care le veti incalta pe timpul noptii.

Dupa doar cateva minute veti observa ca febra incepe sa scada. Pana in dimineata urmatoare veti constata ca temperatura corpului a ajuns la normal.

FEBRA

Febra numită şi pirexie se defineşte ca o creştere a temperaturii interne peste valoarea nomală a organismului (de obicei, 37°C) (temperatură rectală mai mare decât 38°C, temperatura orală mai mare de 37,5°C, temperatură axilară peste 37,2¬¬¬°C, iar cea auriculară peste 37,2°C ). În general febra arată existenţa unui proces anormal în corp. Efortul fizic, temperatura ridicată a mediului ambiant şi vaccinările obişnuite ale copiilor pot duce de asemenea la creşterea temperaturii corpului.

Febra nu este o boală, ci, mai degrabă, este un simptom sau un indicator al unei tulburări apărute în organism. Febra nu poate indica ce afecţiune o produce. Ea poate apărea în cursul unei infecţii bacteriene sau virale, ca reacţie la o alergie la alimente sau medicamente sau poate apărea ca o supraîncălzire în cazul expunerii la soare sau prin joacă.

Febra ajută organismul să distrugă microbii care produc infecţii. De asemenea stimulează răspunsul inflamator care produce mai multe substanţe în zona infectată pentru a o proteja, a preveni răspândirea infecţiei şi pentru a începe procesul de vindecare.

La copii trebuie tratată febra care depăşeşte valoarea de 39°C. Copiii mai mari de 2 luni care nu răspund la terapia antitermică trebuie consultaţi de medic. Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 3 ani pot prezenta convulsii datorită febrei mari (numite convulsii febrile). Dacă copilul prezintă convulsii febrile, există riscul ca acestea să se repete, dar de obicei copiii trec cu bine peste această complicaţie. Apariţia unei convulsii febrile nu înseamnă că respectivul copil are epilepsie.

Când copilul are febră se poate trata astfel:

• Medicamente antitermice;

• Îmbrăcarea copilului cu haine subţiri;

• Încurajarea consumului de lichide;

• Se face o baie călduţă; copilul nu trebuie să tremure din cauza temperaturii prea scăzute a apei deoarece acest lucru poate duce la creşterea temperaturii;

• Se pun comprese reci pe zonele unde circulaţia sângelui este superficială, de exemplu frunte, încheieturi şi regiunea inghinală.

• Nu se folosesc comprese cu alcool.

Organismul are mai multe modalităţi de reglare a temperaturii. Organele implicate în reglarea temperaturii sunt: creierul, pielea, muşchii şi vasele sangvine.

Organismul reacţionează la schimbările de temperatură astfel:

• Creşterea sau scăderea transpiraţiei;

• Transportul sângelui către suprafaţa pielii sau de la suprafaţa pielii spre profunzime;

• Păstrarea sau eliminarea apei din organism;

• Căutarea unui mediu mai cald sau mai rece;

Atunci când un copil face febră organismul acţionează pe aceste căi pentru a controla temperatura, dar temporar resetează termostatul la o temperatură mai ridicată.

Temperatura poate creşte din multe motive:

• Anumite substanţe, numite citokine şi mediatori, care sunt produse în organism ca răspuns la anumite microorganisme, tumori sau alte procese străine;

• Organismul produce mai multe macrofage, celule care se luptă cu componentele străine organismului. Aceste celule distrug organismele străine;

• Organismul produce anticorpi care să lupte cu infecţia. Aceşti anticorpi vor recunoaşte infecţia la o expunere ulterioară;

• Multe bacterii sunt înconjurate de o membrană. Dacă există discontinuităţi ale acesteia, conţinutul eliberat poate fi toxic pentru organism şi stimulează creierul să crească temperatura.

Deşi febra poate duce la apariţia convulsiilor sau a delirului, în general, nu valoarea temperaturii produce convulsiile, ci cât de rapid a crescut.

Febra este clasificată astfel:

• Subfebră între 37,5-38,2°C;

• Febră uşoară între 38,3-38,8°C;

• Febră moderată între 38,9-39,4°C;

• Febră mare peste 39,4°C.

Există anumite semne care pot indica febra cum ar fi:

• Eritemul facial (roşeaţa feţei);

• Piele uscată şi caldă;

• Scăderea volumului de urină eliminat şi/sau urină închisă la culoare;

• Scăderea apetitului, accentuarea senzaţiei de sete;

• Iritaţie, nervozitate;

• Constipaţie sau diaree;

• Vărsături;

• Cefalee;

• Dureri generalizate;

• Greaţă;

• Copilul nu este la fel de activ sau comunicativ ca de obicei.

Cauze posibile:

• Boli infecţioase, virale sau bacteriene;

• Anumite medicamente, de exemplu antibioticele, antihipertensivele şi anticonvulsivantele;

• Anumite vaccinuri, cum ar fi DTaP (diftero-tetano-pertusis acelular) sau antipneumococic;

• Transfuziile sangvine;

• Anumite boli inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă şi sinovita (inflamaţia mucoasei ce căptuşeşte cavitatea articulară);

• Afecţiuni ale creierului;

• Anumite tipuri de cancer;

• Anumite boli autoimune;

• Şocul termic sau insolaţia (hipertermia) cauzat de expunerea la temperaturi ridicate ale mediului ambiant, fapt care duce la creşterea temperaturii corpului (uneori putând depăşi 40°C);

• Arsuri solare severe;

Uneori nu se poate identifica cauza care a dus la apariţia febrei. Dacă o temperatură de 38,3oC, sau mai mare persistă mai mult de trei săptămâni şi medicul nu a putut stabili cauza după o evaluare atentă, atunci diagnosticul ar putea fi de febră de origine necunoscută.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă febra este însoţită de unul sau mai multe dintre următoarele:

• Convulsii;

• Senzaţie de somnolenţă;

• Respiraţii neregulate;

• Rigiditatea gâtului;

• Confuzie;

• Erupţie punctiformă violacee;

• Otalgie (durere auriculară);

• Durere persistentă în gât;

• Vărsături;

• Diaree;

• Dureri, usturimi la urinare sau urinări frecvente;

La copii:

• Febră mai mare de 40,50C;

Dacă copilul este mai mic de 2-3 luni şi prezintă unul dintre următoarele simptome:

• Temperatura rectală mai mare de 380C;

• Copilul plânge excesiv;

• Copilul nu poate fi trezit uşor;

• Gâtul copilului este rigid;

• Copilul prezintă convulsii;

• Apar puncte de culoare roşu închis pe piele;

• Respiraţia este dificilă şi nu se ameliorează după curăţarea nasului;

• Copilul nu poate înghiţi nimic, nici măcar saliva („îi curg balele”);

• Copilul arată şi se comportă ca un copil bolnav.

Nota: Acest articol este transmis in scop informativ si va recomandam sa apelati la un (medic) specialist inainte de a incepe orice tratament.

Aceasta bautura lupta impotriva Cancerului si este considerat cel mai puternic antibiotic natural din lume – se poate prepara individual

Reteta pe care o veti vedea mai jos duce la prepararea unei bauturi care poate fi considerata a fi cel mai puternic antibiotic natural existent.

Tot ce trebuie sa faceti este sa curatati doua bucati de ghimbir, sa le taiati cubulete dupa care sa le puneti intr-un blender, impreuna cu 300 de mililitri de apa. Beti un astfel de pahar o data pe zi, beneficiile sunt nenumarate!

Ghimbirul este apreciat inca de acum doua milenii pentru beneficiile sale importante pentru sanatate, in special in mentinerea functionalitatii digestive.

Aromata intens si revigoranta, radacina de ghimbir nu este doar un condiment potrivit preparatelor din bucataria asiatica, ci un adevarat izvor de substante cu efect terapeutic.

Tulpina subterana (rizomul) poate fi utilizata in stare proaspata, sub forma de pulbere, uscata sau sub forma de ulei sau suc. Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, impreuna cu cardamomul, curcuma si galangalul.

Beneficii

Ghimbirul este folosit in alimentatie, dar si in medicina traditionala. Iarna, acest condiment special face mancarea mai usoara si mai usor digerabila, este revigorant, vasodilatator, are efect de linistire, regleaza echilibrul intern al organismului si contribuie la mentinerea sanatatii scalpului, fiind un remediu excelent pentru matreata. Chinezii considera ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere.

Printre cele mai importante beneficii pentru sanatate ale ghimbirului se numara:

– Ameliorarea tulburarilor digestive. Ghimbirul are un puternic efect calmant pentru durerile abdominale, ajuta digestia, elimina gazele intestinale, regleaza pofta de mancare, neutralizeaza toxinele in corp si este sudorific.

– Tratarea tulburarilor respiratorii. Tot ghimbirul contribuie la eliminarea mucozitatilor depuse la nivelul plamanilor, ameliorand simptomele astmului. De altfel, In China, planta este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se un suc preparat din ghimbir si morcovi in cadrul tratamentului bolilor respiratorii. Astmul se mai poate trata cu tinctura de ghimbir.

– Grabirea vindecarii racelilor. Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.

– Prevenirea vertijului. Ghimbirul are si calitatea de preveni raul de mare, ametelile, vertijurile si greturile, indiferent daca aceste simptome sunt declansate de cauza fiziologice sau psihologice.

– Prevenirea efectelor secundare ale chimioterapiei. Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit util si in tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. Pe langa faptul ca inlatura senzatia de greata, ghimbirul ajuta si la combaterea ametelilor si a vertijurilor care se instaleaza uneori in urma administrarii tratamentului oncologic.

– Incarcarea energetica a organismului. In medicina si estetica, ghimbirul este folosit datorita proprietatilor sale stimulente, tonice si energizante. Planta este utila persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente si letargice.

– Imbunatatirea circulatiei sanguine. Radacina de ghimbir este de ajutor persoanelor cu circulatie periferica deficitara.

– Pierderea in greutate. Ghimbirul accelereaza metabolismul, intensifica arderea grasimilor si contribuie la eliminarea toxinelor din corp, fiind un real adjuvant in curele de slabire.

– Imbunatatirea diurezei. Datorita proprietatilor sale diuretice, ghimbirul este indicat in tratarea litiazei renale, pietrelor la rinichi, retentiilor urinare si infectiilor urinare.

– Combaterea inflamatiilor si a infectiilor. Fiind un excelent antiinflamator si un foarte bun antiseptic pentru organism, ghimbirul mai este numit si antibiotic natural.

– Tratarea reumatismului. In medicina naturista, persoanelor care sufera de reumatism le este recomandata o cura cu tinctura de ghimbir, cate o lingurita dizolvata in 100 ml de apa, administrata de trei ori pe zi.

– Tratarea caderii parului. In spitalele din Beijing, ghimbirul este utilizat in tratamentul alopeciei, intrucat are un efect de revitalizare a foliculilor si a firelor de par.

– Ingrijirea pielii. Ghimbirul este un ingredient deseori introdus in lotiunile de corp cu efecte anti-aging, deoarece hraneste epiderma si confera pielii mai multa suplete. Datorita continutului bogat de acizi aminati, fosfor si magneziu, planta este utilizata si in formulele revitalizante ale cremelor de fata.

Ghimbirul contine uleiul volatil numit predominen tzingiberol si compusi fenolici (gingeroli), avand efect antiemetic si antivertiginos si inhiband zona chemoreceptoare declansatoare a vomei si centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv, este coleretic si colecistochinetic, favorizand secretia bilei si motilitatea vezicii biliare.

Ghimbirul in alimentatie:

Ghimbirul este utilizat in alimentatie sub forma de condiment picant pentru aromatizarea mancarurilor si bauturilor.

Ghimbirul ofera o aroma placuta ceaiului, fructelor, conopidei, guliilor sau boabelor din pastai. Putini stiu ca planta are calitatea de a atenua mirosul specific al preparatelor din carne de oaie, miel, scoici sau peste, mai bine decat usturoiul.

Ghimbirul poate fi achizitionat sub mai multe forme:

– radacini intregi, proaspete o radacina de ghimbir este numita mana. Ea are o culoare galben-deschis la interior si o coaja de diferite nuante cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este considerat a avea cea mai buna calitate. Ghimbirul african si indian au o coaja mai inchisa la nuanta si sunt mai slab calitative. Rizomii intregi au gustul cel mai proaspat.

– radacini uscate se comercializeaza negre (contin si coaja) sau albe (decojite). Sunt disponibile fie intregi, fie taiate rondele.

– ghimbir pudra are culoare galben-deschis si este obtinut prin macinarea radacinii uscate.

– ghimbir conservat este preparat din rizomi tineri, decojiti, taiati si apoi fierti intr-un sirop gros de zahar. Bucatile de ghimbir si siropul sunt conservate impreuna. Ghimbirul este moale si carnos, dar foarte de iute la gust (nefiind pe placul persoanelor care nu apreciaza aromele intense).

– ghimbir cristalizat este obtinut prin fierbere in sirop de zahar, uscat apoi la aer si rulat in zahar.

– ghimbir murat este taiat rondele subtiri precum o foaie de hartie si murat in otet ulterior. Ghimbirul murat este numit in Japonia gari si se serveste cu sushi, avand o nuanta rozalie.

Ceaiul de ghimbir si preparatele cu acest ingredient natural benefic sanatatii sunt recomandate in cadrul unei diete menite sa prelungeasca longevitatea.

Ghimbirul preparat sub forma de ceai are o aroma racoritoare si un gust astringent. O cana de ceai de ghimbir furnizeaza o cantitate generoasa de vitamine (A, B, C, E), minerale (calciu, magneziu, zinc), enzime digestive, antioxidanti si melatonina. Precautiile in acest caz interzic consumul ceaiului de ghimbir in cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza, pacientilor diagnosticati cu diabet sau calculi biliari, fara acordul prealabil al medicului curant.

 

Care sunt valorile normale ale colesterolului și ce simptome apar când e prea mare

Nivelul crescut al colesterolului este una dintre principalele cauze ale bolilor cardiovasculare şi, netratat, creşte riscul de infarct sau accident cerebral.

În România, peste o treime din populaţie este afectată de hipercolesterolemie. Medicii avertizează că numărul bolnavilor e în continuă creştere, în special din cauza regimului alimentar bogat în grăsimi şi a sedentarismului.

Organismul uman are nevoie de colesterol, rolul său fiind, printre altele, acela de a asigura integritatea celulelor şi de a sta la baza unor diverse procese biochimice.

Însă, există două tipuri de colesterol, „rău” (LDL), care se depune pe pereţii vaselor de sânge, şi „colesterolul bun” (HDL), pe care ficatul îl poate procesa şi apoi elimina din organism.

Nivelul total de colesterol sangvin nu trebuie sa depaseasca valoarea de 200 mg/dl.

Daca aceasta valoare creste, ar trebui sa luam masuri preventive inainte sa se ajunga la un nivel riscant de colesterol (mai mare de 250 mg/dl). Mentinerea ratiei zilnice de grasimi ingerate sub valoarea de 20%, maximum 30% din totalul caloriilor este vitala pentru pastrarea nivelului de colesterol in limite normale.

Colesterol Total: 190 – 200 mg/dl
LDL colesterol: mai mic de 115 mg/dl
HDL colesterol: mai mare de 40 mg/dl

Îngroşarea vaselor de sânge, risc de infarct

Deşi poate fi moştenită, hipercolesterolemia este de cele mai multe ori cauzată de alimentaţia bogată în grăsimi saturate (produse de origine animală, dar şi margarină), de lipsa activităţii fizice, dar şi de fumat, care scade nivelul de „colesterol bun”.

Pe de altă parte, pacienţii care au probleme cu colesterolul nu prezintă niciun fel de simptome, însă în timp acesta se depune pe vasele de sânge. Astfel, se instalează şi ateroscleroza, afecţiune ce produce infarctul miocardic.

„Ateroscleroza reprezintă o afecţiune cronică. Din păcate, fluctuaţiille de risc pe termen scurt provoacă evenimente acute, cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral”, explică Gheorghe Andrei Dan, medic la Clinica de Medicină Internă şi Cardiologie, din cadrul Spitalului Clinic Colentina.

În acest sens, afecţiunile conexe pot fi prevenite dacă pacienţii îşi verifică regulat valoarea colesterolului prin intermediul analizelor de sânge. Bine ar fi ca toţi cei care au depăşit vârsta de 20 de ani să facă această analiză măcar o dată la patru-cinci ani.

Persoanele care se ştiu însă cu un nivel crescut al colesterolului trebuie să urmărească anual nivelul acestuia, iar recomandarea pentru analize o va da medicul de familie sau medicul specialist.

În ceea ce priveşte medicaţia ce poate ţine sub control nivelul colesterolului, specialiştii spun că statinele sunt cele mai eficiente şi cele mai frecvent folosite medicamente.

„Prevenirea complicaţiilor cardiovasculare vizează controlul lipidic, tensional şi ponderal. În controlul lipidic, tratamentul cu statine este prima opţiune conform ghidurilor internaţionale, capabil să reducă rata de progresie a plăcii de aterom, responsabilă de apariţia aterosclerozei”, subliniază Nicolae Hâncu, medic la Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din Cluj-Napoca.

 

Regenerarea celulelor, metoda care ne întinerește întreg organismul – afla cum putem face asta

Organismul dumneavoastra se lupta in fiecare zi cu multe schimbari, din cauza poluarii, a stresului sau a bolilor. Pentru a avea o viata linistita si sanatoasa, trebuie sa ne revigoram corpul la nivel celular.

Mancaruri alcaline

Cel mai eficient mod de a curata, repara si produce noi celule in organism este sa consumam mancaruri alcaline. Iata cele mai bune mancaruri alcaline care repara rapid celulele lezate ale corpului si intaresc imunitatea:

Orez salbatic

Orezul salbatic este foaret bun la stimularea productiei de globule albe, care sunt prima linie de aparare a corpului. De asemenea, el promoveaza productia de colagen, necesar pentru repararea peretilor celulari, ai vaselor de sange si organelor.

Oregano

Oregano contine compusi organici importanti pentru protejarea corpului impotriva multor boli care pot incepe in intestine. Consumand oregano, veti stimula productia de globule albe, care va vor asigura o recuperare rapid in cazul aparitiei unor infectii.

Banane burro

Sunt un sortiment mai deosebit de banane normale, fiind mai mici si mai patratoase. Sunt o sursa buna de fier si cupru. Stimuleaza productia tuturor celulelor ce intra in compozitia sangelui, dar mai ales in cazul globulelor rosii.

Fructul Soursop (sau Graviola)

Este extrem de benefic pentru sanatatea dumneavoastra generala, intrucat are capacitatea de a va scapa de toxinele care se acumuleaza la nivel celular. De asemenea, este un fruct bogat in antioxidanti, si stimuleaza productia de globule albe.

Prunele

Si ele au un continut foarte bogat de antioxidanti, si sunt unul dintre cele mai bune alimente pentru stimularea sistemului imun. De asemenea, sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a preveni formarea de celule tumorale in organism.

Leucocite in sange si urina – iata ce indica valorile mari si cele mici

Leucocitele (globulele albe) sunt celule care apartin sistemului imunitar care, la randul lui, apara organismul de boli si corpuri straine. Tocmai pentru ca leucocitele se gasesc in tot corpul, atat in sange, cat si in sistemul limfatic, este bine sa stim ce reprezinta atunci cand valorile numarului de leucocite sunt prea mari sau prea mici.

Leucocitele in urina

Leucocitele pot sa se gaseasca si in urina, iar prezenta lor poate fi depistata prin analiza sau examenul de urina.

Ce indica valorile mari ale leucocitelor in urina

Nivelurile mari de leucocite in urina ta pot sugera ca ai o infectie. In acest caz, corpul tau incearca sa lupte contra unei infectii care este undeva in tractul tau urinar. De obicei, asta inseamna ca zona este vezica urinara sau uretra, tubul care transporta urina de la vezica. Leucocitele in urina ar putea, de asemenea, sa sugereze o infectie la rinichi.

Potrivit healthline.com, calculii renali (pietrele la rinichi), o tumora prezenta in pelvis sau un alt tip de blocaj creat in tractul urinar pot cauza, de asemenea, o valoare mai mare a leucocitelor, valoare care apare la examenul de urina.

Cauzele cele mai intalnite ale prezentei leucocitelor in urina:

1. infectii ale vezicii urinare sau o iritatie a vezicii;

2. pietre la rinichi;

3. infectie la rinichi;

4. un blocaj in sistemul urinar;

5. o sarcina;

6. iti tii prea mult urina (te abtii sa urinezi pe perioade lungi de timp).

Alte cauze: unele tipuri de cancer (cancer la prostata, cancer la vezica urinara sau cancer la rinichi), boli ale sangelui cum ar fi anemia cu celule in secera, unele medicamente prescrise pentru durere si medicamentele care subtiaza sangele, activitatea fizica epuizanta/excesiva.

Ce indica valorile mici ale leucocitelor in urina:

Doar nivelurile mici ale leucocitelor (daca exista) se gasesc in mod normal in urina. Valorile mari ale leucocitelor in urina pot indica o infectie sau o problema medicala mai serioasa.

Leucocitele in sange:

Cand testele de sange scot la iveala faptul ca ai un numar mai mare decat cel normal de leucocite (globule albe), acest lucru este cunoscut, in termeni medicali, ca leucocitoza. Valoarea leucocitelor este cuprinsa, de obicei, intre 4.000 si 11.000 de celule pe microlitru.

Ce indica valorile mari ale leucocitelor in sange:

Un nivel mare al leucocitelor este cunoscut sub numele de leucocitoza.

Aceasta apare, de obicei, ca raspuns la urmatoarele:

• infectie;

• imunosupresie – scadere sau diminuare a imunitatii organismului dupa iradiere, medicamente, etc.

• medicamente, cum ar fi corticosteroizii;

• boala a sistemului imunitar sau o afectiune a maduvei osoase;

• anumite tipuri de cancer, cum ar fi leucemia limfocitara cronica sau acuta;

• inflamatia, precum cea experimentata de pacientii cu artrita reumatoida;

• rana / o accidentare;

• stresul emotional;

• munca fizica;

• sarcina;

• fumatul;

• reactiile alergice;

• exercitiile fizice facute in exces.

Anumite boli respiratorii, cum ar fi tusea suieratoare ori tuberculoza pot determina cresterea valorilor leucocitelor in sange. In unele cazuri, toate leucocitele sunt afectate, insa unii oameni au o boala specifica, in care doar un anumit tip de leucocite sunt afectate.

Ce indica valorile mici ale leucocitelor in sange:

Globulele albe sunt „fabricate” in maduva osoasa, tesutul spongios din interiorul unora din oasele mai mari ale corpului.

O valoare mica a leucocitelor in sange este, de obicei, cauzata de:

• infectiile virale care intrerup temporar munca pe care o depune maduva osoasa;

• anumite afectiuni prezente la nastere (congenitale), care implica diminuarea functiei maduvei osoase;

• cancerul (sau alte boli care afecteaza maduva osoasa);

• bolile autoimune care distrug globulele albe din sange sau celulele maduvei osoase;

• infectiile severe care folosesc leucocitele mai rapid decat pot fi acestea produse;

• medicamentele, precum antibioticele, care distrug globulele albe;

• sarcoidoza.

Diagnostic:

Daca esti o persoana sanatoasa, tot poti sa ai valori mari ale leucocitelor in sange si in urina. Un interval normal al leucocitelor in fluxul sangvin este intre 4.500 si 11.000 de leucocite per microlitru. O valoare normala a leucocitelor in urina este, de obicei, mai mica decat valoarea leucocitelor din sange. Mergi la medic, iar acesta iti va recomanda teste de sange si un examen de urina, va interpreta analizele si iti va pune un diagnostic.

Beneficiile Ceaiului de Ghimbir: cum se prepară corect, toată lumea face această greşeală

Originar din Asia, este apoi culivat și în America de Sud, Australia, Jamaica și SUA. Din aceeași familie fac parte galangalul, turmericul și cardamomul.

Ghimbirul proaspăt se poate găsi în două variante. Cea tănără, care nu necesită decojire, cu un gust mai blând, disponibilă numai în piețele din Asia, și varianta matură, cea mai răspândită.

Ghimbirul este considerat un tratament minune pentru diverse afecţiuni. A fost studiat şi s-a demonstrat că are efecte spectaculoase asupra sănătăţii. În prezent, cercetările au scos la iveală şi anumite proprietăţi anticancerigene ale ghimbirului.

Studiile sunt în derulare şi se analizează eficienţa ghimbirului în tratarea cancerului de colon şi ovarian.

Capacitatea sa de a calma stomacul deranjat l-a ajutat să câştige faima, iar popularitatea să a crescut pe măsură de oamenii de ştiinţă îi descopereau proprietăţile vindecătoare. Ghimbirul este un rizom care nu ar trebui să lipsească din nicio casă, având numeroase beneficii.

O sursă bogată de calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, proteine, carbohidraţi, fibre, seleniu, sodiu, vitamine (C, E, B6) ghimbirul se poate consumă sub diferite forme: în supe, ceaiuri, murat, zaharisit, etc.

Aveți nevoie de:

– 4 până la 6 felii subţiri de ghimbir crud la 2-3 căni de apă filtrată;

– un pic de suc de lămâie;

– 1 – 2 linguri de miere de albine naturală.

Cum se prepară?

Important este ca rădăcina de ghimbir să fie pusă după ce aţi stins focul, nu în timp ce apa fierbe, aceasta fiind una dintre principalele greşeli pe care oamenii o fac când prepară ceaiul.

Spălaţi şi curăţaţi rădăcina de ghimbir, apoi tăiaţi-o în felii subţiri. Puneţi apă la fiert, iar când da în clocot, opriti focul si adăugaţi ghimbirul. Acoperiţi vasul şi lăsaţi 10 minute la infuzat, apoi strecuraţi, adăugaţi sucul de lămâie, iar când se mai răceşte mierea.

Beneficiile ceaiului de ghimbir:

– Reduce inflamatiile articulare;

– Proprietăţi anticancer;

– Arde grăsimea;

– Ameliorează migrenele;

– Îmbunătăţeşte circulaţia;

– Întăreşte imunitatea;

– Leac pentru stomac;

– Lupta cu infecţiile respiratorii.